Clujul de ieri

Oraşul medieval Civitas Kulusvar

 

• Reconstituire

  • Oraşul roman Napoca
  • Cetatea veche
  • Oraşul Civitas Kulusvar
  • Străzile Clujului medieval

Încet, încet, localitatea medievală Castrum Claus cunoaşte o dezvoltare puternică. Datorită acestui motiv, în 1316, regele Carol Robert ridică localitatea la rangul de oraş şi îi dă denumirea de Civitas Kulusvar. Un veac mai târziu, în anul 1405, Clujul devine "oraş liber" şi primeşte dreptul de a-şi ridica ziduri de apărare.

Ridicarea zidurilor a durat până în secolul al XVI-lea. Acest lucru va marca o etapă importantă în istoria oraşului. Meşteşugarii se înmulţesc, motiv pentru care, în deceniile următoare, încep să apară breslele clujene. Prima breaslă clujeană a fost cea a cojocarilor şi blănarilor (1369), ea fiind urmată de cele ale măcelarilor, fierarilor, dulgherilor, cioplitorilor în piatraă, morarilor, aurarilor, argintarilor, tăbăcarilor, funarilor etc. Zidurile oraşului îngrădeau un teritoriu de aproximativ 45 de hectare şi se întindeau, în mare, pe aliniamentul următoarelor străzi: Avram Iancu, Gheorghe Sincai, Emil Isac, de-a lungul străzilor Octavian Petrovici şi Andrei Saguna, Cuza Vodă, latura estică a pieţelor Avram Iancu şi Stefan cel Mare.

Zidurile cetăţii erau construite din blocuri de piatră, aveau creneluri si metereze, balcoane de strajă cu coridoare de apărare. La intervaluri aproximativ egale, erau ridicate contraforturi. Incinta a fost practic terminată în preajma jumătăţii veacului al XV-lea, Poarta de Est fiind ridicată în 1449. S-au folosit blocuri mari din piatră pentru ridicarea unor ziduri masive cu contraforţi de întărire, creneluri şi metereze, drum de strajă pe console de piatră cu scări de retragere. O a doua etapă de construcţie se întinde între anii 1470 - 1507, când se construiesc, între altele, Poarta de Vest şi Turnul Podului. Cu totul particulare pentru regiune şi perioadă sunt zidurile ridicate exclusiv din piatră şi prevăzute cu creneluri (celelalte fortificaţii ardelene renunţaseră deja la acea dată la astfel de rezolvări). Accesul în cetate se făcea prin barbacane. Existau, în total, în jur de 20 de turnuri şi porţi care erau întreţinute, pe timp de pace şi apărate, pe timp de război, de breslele meştesugăreşti al căror nume îl purtau. Dintre acestea amintim:

După extinderea oraşului, în secolul al XV-lea, pe Uliţa Podului a fost ridicat unul dintre cele mai puternice turnuri de apărare ale noii incinte fortificate, denumit Turnul Podului, întreţinut de breasla lăcătuşilor. Acest turn apăra una dintre cele patru porţi principale de acces în oraş, numită, de asemenea, Poarta Podului. Istoria acestui pod, probabil cel mai important din oraş, se leagă de epoca Evului Mediu. Construit din lemn şi având culoarea roşie, Podul Mare era situat la poarta principală a cetatii medievale a Clujului. Cetatea era înconjurată de ziduri fortificate, iar peste tot, de jur împrejurul zidurilor, şerpuiau canale. Pentru a putea intra în cetate, se folosea podul principal, dar şi multe alte podeţe, care erau ridicate odată cu lăsarea serii, ca măsură de protecţie împotriva nepoftiţilor. În 1573, podul din lemn de peste Someş a fost înlocuit cu unul de piatră. Pe Podul Mare au intrat triumfători în cetatea Clujului, în 1601, Mihai Viteazu şi generalul Basta, după victoria asupra lui Sigismund Báthory, în lupta de la Guruslău.

Cetatea Clujului avea două pieţe principale: Piaţa Mare (astăzi Piaţa Unirii) şi Piaţa Mică (Piaţa Cetăţii Vechi, astăzi Piaţa Muzeului).

IÎn Evul Mediu, mai toate casele aveau pivniţe adânci şi încăpătoare, în care se intra direct din stradă ca să se uşureze descărcarea diferitelor mărfuri depozitate acolo. Nu exista casă veche în oraş care să nu aibă un asemenea subsol. Foarte puţine mai păstrează coloane din acea vreme, distruse o dată cu asfaltarea trotuarelor. De asemenea, mai toate casele aveau fântani în pivniţe (unle case aveau chiar mai multe). Fântânile erau amenajate cu ghizduri de piatră şi mortar. Cea mai veche fântână descoperită în Cluj era de lemn şi făcea parte dintr-o casă, de asemenea, de lemn.