Clujul de ieri

Istoria Clujului

Această secţiune conţine informaţii despre istoria oraşului Cluj, începând cu perioada pre-romană, când purta denumirea de Napuca şi până la constituirea principatului autonom al Transilvaniei (1541), când oraşul a devenit unul dintre cele mai importante centre economice, politice şi culturale ale Transilvaniei.

 

• Istorie

  • Istoria oraşului
  • Breslele
  • Heraldică transilvăneană
  • Clujul în imagini
  • Clujul în cuvinte
  • Ştiai că?

Teritoriul actualului Cluj a fost locuit încă din cele mai vechi timpuri. Astfel, cea mai veche aşezare umană din zona Clujului aparţine perioadei neolitice şi a fost descoperită la Gura Baciului, lângă Suceag. Aşezarea este considerată a fi şi cea mai veche aşezare umană din Transilvania. Vecinătăţile Clujului au continuat să fie locuite şi în epoca bronzului şi în cea a fierului, de atunci existând urme ale culturilor traco-gete şi a celor celtice. Scrierile lui Ptolemeu şi Herodot vorbesc despre aceste populaţii.

Ca aşezare umană, oraşul are o origine veche şi cunoaşte, sub numele de Napoca, o deosebită înflorire în epoca daco-romană. În perioada celor două războaie romane de cucerire a Daciei, romanii au distrus vechea aşezare antică Napuca, fondând pe malul drept al Someşului Mic (în centrul actual al Clujului) o nouă aşezare, căreia i-au dat numele de Napoca. Această localitate se află la drumul roman care pornea de la Dunare, trecea prin Tibiscum (Jupa), prin Ulpia Traiana Sarmiseghetusa, Aquas (Calan), Apulum (Alba-Iulia), Bucla (Aiud), Potaisa (Turda), Napoca şi continua spre Porolissum (Moigrad). Napoca primeşte succesiv rângul de municipiu (de la Împăratul Adrian în 124 d.Hr.), apoi pe cel de colonie (în timpul domniei lui Marcus-Aurelius), pentru a deveni, mai tarziu, capitala Daciei Porolissensis.

O dată cu extinderea stăpânirii maghiare în Transilvania (sec XI-XII), are loc o suprapunere a organizării militare maghiare peste formele de organizare economică, socială şi politică a populatiei locale romano-slave. În aceste conditii, a fost construit la Cluj, un centru militar, Castrum Clus, atestat sub acest nume pentru prima oară în 1213, care a devenit centrul militar-administrativ al comitatului cu acelaşi nume. Numele de astăzi al oraşului păstrează formă atestată în sec. al XIII-lea, Cluz, căreia în limba maghiară îi corespunde Kolozsvar, iar în limba germană Klausenburg. În decursul sec. al XIII-lea Cluj, s-a dezvoltat mai mult ca o aşezare cu caracter agricol, populaţia îndeletnicindu-se cu meşteşugurile. Viaţa Clujului a fost întreruptă brusc în 1241 de invazia tătarilor, care cuceresc cetatea şi ucid sau îi iau în robie pe locuitori. Cetatea este serios avariată cu această ocazie. Importanţa ei militară va scădea foarte mult, centrul militar-strategic devenind Cetatea de la Lita, care prezenta avantajul de a fi mult mai uşor de aparat.

Procesul de constituire a Clujului ca centru economic a fost favorizat de aşezarea sa la încrucişarea unor importante căi comerciale. Oraşul a primit de la regii Ungariei o serie de privilegii. Locuitorii Clujului primesc drepturi speciale, clarificându-se şi obligaţiile lor militare. Li se va garanta dreptul de proprietate asupra pământurilor din apropierea oraşului, iar coloniştilor saşi li se vor acorda scutiri de vamă pe întreg cuprinsul Transilvaniei. Clujul pierde temporar aceste drepturi, după răscoala din 1437, când a trecut de partea ţăranilor răsculaţi. Acestea i-au fost însă reconfirmate, mai târziu, de Iancu de Hunedoara.

Începând din sec. al XV-lea, se poate constata existenţa în Cluj a unor puternice bresle de cojocar-blănari, curelari, fierari, croitori, măcelari etc. Dorind să impulsioneze dezvoltarea urbei sale natale, Matei Corvin, fiul lui Iancu de Hunedoara, ajuns rege al Ungariei, a acordat, în perioada 1458-1490, un număr de 41 de privilegii localităţii sale natale, apărând-o în conflictele cu nobilii, biserica şi aşezările din jur. Pentru a ajuta la creşterea populaţiei, a emis o serie de decrete (în 1467, 1478 şi 1485) prin care a decis să acorde dreptul de a se stabili în oraş iobagilor ce şi-au achitat taxele. Matei Corvin, le-a acordat numeroase privilegii, care au constituit un puternic impuls pentru dezvoltarea oraşului. În secolele XIV-XV, Clujul devine unul din cele mai impunătoare oraşe din Transilvania, fiind un important centru economic, politic şi cultural. Un cărturar sas, născut la Sibiu, Gáspár Heltai, a contribuit nu numai la formarea culturii, dar şi la modernizarea oraşului, care avea să întreţină o tipografie, o baie publică, o fabrică de hârtie şi una de bere.

După constituirea principatului autonom al Transilvaniei (1541), Clujul a devenit cel mai important centru economic, politic şi cultural al acestuia. Mihai Viteazul, ajuns domn al Ţării Româneşti, al Transilvaniei şi al Moldovei, a confirmat Clujului toate privilegiile date de regii Ungariei şi principii Transilvaniei. În anii 1790-1848 şi 1861-1867, Cluj a fost capitala principatului Transivaniei, sub stăpânirea Austriei. Âm 1918, după unirea Transivaniei cu România, Clujul a continuat să fie centrul vieţii politice şi culturale a Transilvaniei. În 1940, în urma dictatului de la Viena, Clujul a ajuns sub stăpânirea Ungariei hortiste. În octombrie 1944, oraşul Cluj a fost eliberat.