-
Clădiri
Paradoxal, cea mai veche stradă atestată istoric în vechea cetatea a Clujului se numea chiar Strada Podului. Astăzi, dacă râul care ne străbate urbea nu ne pare chiar asa de important, în negura vremurilor, cu totul altfel stăteau lucrurile.
"Cea mai veche stradă clujeană atestată documentar încă din anul 1362, a fost strada (sau uliţa) Podului, Platea Pontis. Este vorba despre actuala stradă Regele Ferdinand. În 1362, strada Podului, la fel ca şi podul peste Canalul Morii, se aflau în afara vechii incinte fortificate a oraşului, care acoperea o suprafaţă de doar 7 hectare. Podul peste Someş era unul de lemn, fiind situat, probabil, în apropierea actualului pod de pe strada Horea. După extinderea oraşului, în secolul al XV-lea, pe uliţa podului a fost ridicat unul dintre cele mai puternice turnuri de apărare ale noii incinte fortificate, denumit Turnul Podului, întretinut de breasla lăcătuşilor. Acest turn apăra una dintre cele patru porţi principale de acces în oraş, numită, de asemenea, Poarta Podului", afirmă istoricul Tudor Sălăgean de la Muzeul Naţional de istorie a Transilvaniei.
Istoria acestui pod, probabil cel mai important din oraş, se leagă de epoca Evului Mediu. Construit din lemn şi având culoarea roşie, Podul Mare era situat la poarta principală a cetăţii medievale a Clujului. Cetatea era înconjurată de ziduri fortificate, iar de jur împrejurul zidurilor, şerpuiau canale. Pentru a putea intra în cetate se folosea podul principal, dar şi multe alte podeţe, care erau ridicate odată cu lăsarea serii, ca măsuri de protecţie împotriva nepoftiţilor.
În 1573, podul din lemn de peste Someş a fost înlocuit cu un pod de piatră. "Podul a fost reconstruit de principele Christofor Báthory. Pentru aceasta, există documente care atestă că s-au folosit bani publici, banii cetăţii. Tot de acest pod se leagă, în aceeaşi perioadă, şi un conflict între saşi şi maghiari. Primii reclamau faptul că pe acest pod existau doar inscripţii în limba maghiară şi cereau ca neîntârziat să se inscripiţioneze şi în limba germană aceleaşi lucruri. Un lucru mai hazliu care apare într-un document din secolul al XVI-lea se referă la o reclamaţie depusă de un cetaţean. Acesta susţinea că, trecând podul, calul său a călcat într-o groapă de pe acesta şi şi-a rupt piciorul, iar omul cerea despăgubiri", povesteşte istoricul Vasile Lechintan de la Arhivele Naţionale. Tot pe Podul Mare au intrat triumfători în cetatea Clujului în 1601, Mihai Viteazul şi generalul Basta, după victoria asupra lui Sigismund Báthory, în lupta de la Guruslău. În 1834, vechiul "Pod Mare" de pe strada Ferdinand este acoperit şi înlocuit cu altul, pe care îl putem vedea şi astăzi.
De podurile Clujului se leagă tot felul de legende. Potrivit uneia dintre acestea, care a circulat prin presa maghiară din secolul al XIX-lea, regele Decebal ar fi murit, de fapt, la Poarta cetăşii Clujului, în dreptul Podului Mare. În sprijinul acestei legende se aducea argumentul că pe Poarta Podului ar fi existat o piatră cu însemne dacice şi romane care vorbeau despre acest fapt.
Oraş în continuă dezvoltare, Clujul avea nevoie de căi de comunicaţie. Ca atare, pentru a uşura drumurile oamenilor, au apărut de-a lungul Someşului tot soiul de poduri şi podeţe. Unul din cele mai vechi poduri din oraş este cel din zona actualei Opere Maghiare, construit în 1585, la care se adaugă şi cel de la capătul străzii Vasile Alecsandri. Dar aproape toate podurile importante ale oraşului au suferit distrugeri, aşa că au fost mereu şi mereu reconstruite. Un exemplu este chiar pasarela pietonală situata în apropierea Operei Maghiare dintre Splaiul Independenţei şi Strada Dragalina, numit Podul Elisabeta. Acest pod este cel mai vechi pod care traversează un curs de apă şi care încă se află în funcţiune, construcţia sa având loc în 1901.
.
Primul pod suspendat / O atracţie veritabilă a oraşului în secolul al XVIII-lea, este cel de-al doilea pod de peste Someş. Acesta a fost preluat sub control de către garnizoana imperială, fiind cunoscut, de aici înainte, sub numele de "Podul nemţilor." "În 1735, contele Wallis care era comandantul suprem al garnizoanei austriece stabilite pe Cetaţuie s-a gândit să uşureze legătura soldaţilor cu oraşul. Aşa a apărut podul suspendat care cobora de pe cetăţuie în zona actualei străzi Bariţiu. Era un unicat şi foarte spectaculos", precizează istoricul Vasile Lechintan. Podul nemţilor a fost reconstruit în 1801, tot pentru uzul garnizoanei austriece. Acesta a fost apoi distrus, 40 de ani mai târziu, în 1840, în urma inundaţiilor din acea vară. Tot din aceeaşi perioadă datează şi actualul pod din apropierea hotelului Napoca. "Este podul de pe strada general Eremia Grigorescu, pe unde acum circulă maşinile. El datează de pe la 1866 şi era un pod de lemn folosit de clujeni pentru a ajunge la viile lor. De regulă, oraşenii aveau pe atunci vii în zona actualului cartier Grigorescu. Podul a fost modernizat tocmai pentru ca ei aveau nevoie să circule mult cu cărutele pe acolo, mai ales la vremea culesului de struguri", mai spune Lechintan. Acest pod asigura practic şi legătura către actuala zona a Tăieturii Turcului.
Clujul celor 154 de poduri, un articol de Claudia Romitan, publicat în Foaia Transilvăneană, la data de 12.04.2007