În perioada medievală, la ieşirea spre Gherla, spre ocnele de sare ale Dejului şi spre oraşul vamal Sic, au fost fundate două sate. Unul purta numele de Sfântul Petru iar cel de-al doilea de Sfântul Nicolae (cunoscut astăzi sub denumirea de Sânicoară).
Prima biserică care se ridica pe locul actualei clădiri a fost construită pe teritoriul satului Sfântul Petru, cândva în secolul XV. Iniţial romano-catolică, ea a devenit unitariană în 1560. În timpul unei răscoale, biserica a fost distrusă şi reconstruită la sfârsitul conflictului, în 1711. Cinci ani mai târziu, biserica este retrocedată catolicilor, pentru ca în 1724 să revină călugărilor minoriţi. Ei o vor transforma într-o biserică de mănăstire, cu clădiri anexe, unele dintre ele, păstrându-se până azi (pavilioanele Azilului de Batrâni). Actualul edificiu a fost ridicat în 1844-1846 de meşterul Anton Kagerbauer, pe locul vechii biserici care ajunsese într-o stare avansată de degradare.
Iniţial, atât interiorul cât şi exteriorul bisericii a fost decorat ca şi Biserica Încoronării din Budapesta. Aspectul actual se datorează modificărilor survenite între anii 1844-1848.
-
Locurile credintei,articol de Horatiu Damian, publicat in Foaia Transilvăneană, Clujul de Colecţie, la 04.07.2008
- http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Sf._Petru_%C5%9Fi_Pavel_din_Cluj-Napoca