Biserica minoriţilor

Graţie ctitorilor săi, Catedrala Greco - Catolică „Schimbarea la faţă” de pe Bulevardul Eroilor este cunoscută şi ca Biserica Minoriţilor. Edificiul a fost ridicat în stil baroc, între anii 1775-1779, de ordinul minoriţilor (de unde provine şi numele) pe amplasamentul fostei „case Henter” şi pe alte terenuri învecinate obţinute prin schimb, arhitectul proiectant fiind Kitner Francisc.

 

Banii necesari lucrărilor au provenit dintr-o donaţie a împărătesei Maria Tereza, totodată Mare Principesă a Transilvaniei. Datorită unei erori de proiectare, turnul bisericii s-a prăbuşit la 22 septembrie 1779, făcând şi o victimă umană. Turnul a fost ridicat din nou, 3 ani mai târziu, sub îndrumarea arhitectului Johann Eberhard Blaumann.

Prima biserică a minoriţilor din Cluj a fost ridicată pe strada Lupilor (Kogălniceanu de astăzi). Stabiliţi pentru prima oară în oraş în 1486, în perioada reformei (1556), minoriţii au fost alungaţi si au primit aprobarea de a se reintoarce, numai în 1724, când au primit ordinul de a se stabili numai în afara zidurilor oraşului. Tradiţia spune că s-au aşezat undeva lângă Biserica Sfântul Petru, apoi, în jurul anului 1760, au cumpărat pe Bulevardul Eroilor de azi, casa Henter. Cinci ani mai târziu, minoriţii au primit aprobarea Consiliului de a se muta în ea. Aici au înfiinţat o casă de rugăciune şi, după multe negocieri, au cumpărat terenurile învecinate şi au decis să construiască o biserică.

Ridicarea bisericii s-a derulat, cel mai probabil, între 1778 şi 1779. Turnul a fost proiectat gresit şi, în septembrie 1779, acesta s-a dărâmat, afectând şi nava deja acoperită. Pentru reconstruirea turnului, Maria Tereza a făcut o donaţie. Frescele de pe cupolă au fost executate de pictorul Lohr Francisc în anul 1908. Înspre vest, biserica este lipită parţial de clădirea fostei mănăstiri a minoriţilor, cu care comunica printr-o usă. Se remarcă ferestrele, împodobite cu vitralii, reprezentând Sfinţii din Sinaxarul Bisericii Apusene. Geamurile poartă şi stema familiei Ioan Haller, nobil din Transilvania, fost patron al minoriţilor în secolul al XVIII-lea, precum şi insigna Ordinului Minoriţilor.

În urmă cu câţiva ani, mai exact în 1999, preoţii din acest locaş de cult au descoperit, sub biserică, un cavou de tip fagure cu aproximativ 150 de morminte de nobili maghiari, grofi, avocaţi, nemeşi. Inscripţiile de pe pietrele de mormânt sunt scrise în maghiara veche şi în limba latină, unele dintre ele purtând şi blazonul familiei îngropate acolo. Câteva nume aparţin familiilor de seamă ale istoriei Clujului. Într-un colţ al cavoului s-a descoperit un puţ înfundat.

Bibliografie:

(Patrimoniul documentar şi imagistic al colectiilor Bibliotecii Judetene "Octavian Goga" Cluj) poate fi accesat pe internet, la adresa: http://www.bjc.ro:8280/wiki/index.php/Pagina_principal%C4%83

  1. Lukács József, Povestea „oraşului-comoară”: Scurtă istorie a Clujului şi monumentelor sale, Cluj-Napoca: Biblioteca Apostrof, 2005.
  2. Mircea Toca, Clujul Baroc, Cluj-Napoca: Dacia, 1983.
  3. Dorin Alicu, Mihai Gh. Cojocneanu (coord.), Cluj-Napoca de la începuturi până azi: (ghid istoric şi turistic), Cluj-Napoca: Clusium, 1995.
  4. Dragos Nicu, Cluj-Napoca oraş al monumentelor, ed., Cluj-Napoca: Studia, 2006.
  5. Francisc Orosz, Călăuza Clujului, Cluj-Napoca: Tipografia „Concordia”, 1933.
  6. Victor Lazar, Clujul, Bucureşti: Cultura Naţională, 1923.
  7. Ştefan Pascu, Iosif Pataki, Vasile Popa, Clujul, Cluj-Napoca: s.n., 1957.
  8. Gheorghe I. Bodea, Clujul vechi şi nou, Cluj-Napoca: PROF Image, 2002.

 

Home | Istorie | Clădiri | Reconstituire | Secrete | Contact