De-a lungul timpului, biserica a fost afectată de mai multe incendii şi cutremure. În anul 1697, turnul gotic a fost afectat structural, motiv pentru care s-a dispus reconstruirea sa. Din păcate, însă, nici acesta nu a avut o viaţă mai lungă. Puternic calamitat, a fost necesară demolarea sa.

După o perioadă îndelungată de strângere de fonduri şi pregătiri, în anul 1837, s-a început reconstruirea turnului în stil neogotic. La 15 septembrie 1838, s-a finalizat ridicarea pereţilor de piatră, iar în 1859 acoperişul şi crucea. Finalizarea ferestrelor s-a întins până în anul 1862. Merită menţionat faptul că turnul bisericii este cel mai înalt turn de biserică din România.
Ultima restaurare a clădirii s-a realizat între anii 1956 - 1963. Timp de jumătate de secol, aici s-a întrunit Dieta Transilvaniei. Tot aici, la 21 iulie 1551, regina Isabella, văduva regelui Szapolyai (Zápolya) János, a predat însemnele regalităţii maghiare, reprezentanţilor Împăratului Ferdinand I. În acestă biserică a fost investit a treia oară ca principe al Transilvaniei Sigismund Báthory şi aici au fost aleşi în această funcţie înaltă, principii Sigismund Rákóczi, Gabriel Báthory şi Gabriel Bethlen.
Foto: Biserica Sf. Mihail în anul 1890 / Biserica Sf. Mihail în anul 1887, cu portalul baroc care a fost mai târziu dărâmat
Ultima restaurare a clădirii s-a realizat între anii 1956 - 1963. Timp de jumătate de secol, aici s-a întrunit Dieta Transilvaniei. Tot aici, la 21 iulie 1551, regina Isabella, văduva regelui Szapolyai (Zápolya) János, a predat însemnele regalităţii maghiare, reprezentanţilor Împăratului Ferdinand I. În acestă biserică a fost investit a treia oară ca principe al Transilvaniei Sigismund Báthory şi aici au fost aleşi în această funcţie înaltă, principii Sigismund Rákóczi, Gabriel Báthory şi Gabriel Bethlen.
Foto: Biserica Sf. Mihail în anul 1890 / Biserica Sf. Mihail în anul 1887, cu portalul baroc care a fost mai târziu dărâmat

Exteriorul bisericii nu este foarte ornamentat. Remarcabile sunt cele patru porţi gotice. Deasupra porţii principale, se află blazoanele lui Sigismund de Luxemburg. În centru, un basorelief îl înfăţişează pe Sfântul Mihail omorând balaurul. Astăzi se mai poate vedea stema Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană. La dreapta acestuia, se află stema Regatului Ungar, iar la stânga, stema Regatului Ceh. La sud de poartă, o inscripţie latină aminteşte momentul amplasării statuii. Deasupra inscripţiei stătea odinioară un relief înfăţisându-l pe Moise, ţinând în braţe „cele zece porunci”.
Interesantă este şi scara spiralată dintre capela laterală nordică şi peretele navei principale, aşa numitele trepte regale, pe care doi oameni pot să urce şi să coboare în acelaşi timp, fără să se întâlnească.
Interesantă este şi scara spiralată dintre capela laterală nordică şi peretele navei principale, aşa numitele trepte regale, pe care doi oameni pot să urce şi să coboare în acelaşi timp, fără să se întâlnească.

În interior, soluţia arhitectonică conferă impresia de spaţiu şi înălţime. Din păcate, din ornamentele interioare nu a mai rămas aproape nimic. Câteva fragmente de fresce din secolele XIV-XV indică faptul că biserica fusese iniţial pictată. La o analiză atentă, se observă existenţa a două rânduri de vopsea: primul rând este de o vârsta cu construcţia, al doilea, la sfârşitul secolului al XV-lea. Protestanţii au acoperit cu vopsea albă frescele, şi cu excepţia amvonului, ornamentele altarului au fost scoase din biserică.
Bibliografie:
(Patrimoniul documentar şi imagistic al colectiilor Bibliotecii Judeţene "Octavian Goga" Cluj) poate fi accesat pe internet, la adresa: http://www.bjc.ro:8280/wiki/index.php/Pagina_principal%C4%83
- Lukács József, Povestea „oraşului-comoară”: Scurtă istorie a Clujului şi monumentelor sale, Cluj-Napoca: Biblioteca Apostrof, 2005.
- Mircea Toca, Clujul Baroc, Cluj-Napoca: Dacia, 1983.
- Dorin Alicu, Mihai Gh. Cojocneanu (coord.), Cluj-Napoca de la începuturi până azi: (ghid istoric şi turistic), Cluj-Napoca: Clusium, 1995.
- Deák Árpád, Kolozsvári séták, Kolozsvár: Stúdium Könyvkiadó, 2004.
- Dragos Nicu, Cluj-Napoca, oraş al monumentelor, ed., Cluj-Napoca: Studia, 2006.
- Gabriela Popa, Liviu Stoica, Cluj-Napoca: Illustrated guide: Ghid ilustrat, Cluj-Napoca: s.n., 2007.
- Francisc Orosz, Călăuza Clujului, Cluj-Napoca: Tipografia „Concordia”, 1933.
- Victor Lazar, Clujul, Bucureşti: Cultura Naţională, 1923.
- Ştefan Pascu, Iosif Pataki, Vasile Popa, Clujul, Cluj-Napoca: s.n., 1957.
- Gheorghe I. Bodea, Clujul vechi şi nou, Cluj-Napoca: PROF Image, 2002.
- Gaal György, Kalauz a régi és az új Kolozsvárhoz: Kolozsvári séták/, Kolozsvár: Korunk, 1992.
- Gaal György, Képes Kolozsvár. A belváros irásban és képben, Kolozsvár: Polis Könyvkiadó, 2007.