Istoria oraşului Cluj a cunoscut, de-a lungul timpului, mai multe etape. Prima etapă se referă la oraşul dacic Napuca. Din păcate însă, nu s-au păstrat suficient de multe informaţii despre această perioadă, pentru a putea reconstitui structura sau localizarea acestui oraş.
După cucerirea Daciei de către romani, oraşul dacic Napuca, a fost distrus, iar în locul lui romanii au construt oraşul roman Napoca. Acesta avea o poziţie privilegiată: era protejat la nord Canalul Morii, la vest de Pârâul Ţiganilor şi se situa la vechiul drum roman ce lega Potaisa de Porolissum.
În secolele IX - X, pe teritoriul vechiului oraş Napoca, apare o mică localitate medievală denumită Castrum Clus, cunoascută astăzi şi sub denumirea de Cetatea Veche. Până în 1241, întăriturile cetăţii erau construite din barne de lemn şi pâmant pentru ca, după acest moment, lemnul să fie înlocuit cu piatra. Intrarea principală în Cetatea Veche se făcea pe locul actualei străzi Matei Corvin, printr-o poartă principală care avea trei turnuri de apărare. Castrum Clus era organizat în jurul unei pieţe centrale.
În secolul XIV, localitatea medievală Castrum Claus este ridicată la rangul de oraş şi i se acordă denumirea de Civitas Kulusvar. Un veac mai târziu, în anul 1405, Clujul devine oraş liber şi primeşte dreptul de a-şi ridica ziduri de apărare. Acestea erau construite din blocuri de piatră, aveau creneluri şi metereze şi balcoane de strajă cu coridoare de apărare. La intervaluri aproximativ egale, erau ridicate contraforturi. Cetatea Clujului avea două pieţe principale: Piaţa Mare şi Piaţa Mică. Majoritatea caselor aveau pivniţe adânci şi încăpătoare în care, pe lângă spaţiile de depozitare existau şi fântâni.